Cancerul de san
Cancer de san



Ce este cancerul ?

 

     Corpul uman este constituit din celule care formeaza tesuturile diferitelor organe. In cursul vietii lor, celulele primesc si emit in permanenta semnale asemanatoare unor ordine: de multiplicare, de diferentiere, de stopare a diviziunii.

     Tesut = mai multe celule legate intre ele si care participa in acelasi timp la aceeasi munca in organism.

     Cancerul este rezultatul multiplicarii dezordonate si dezorganizate a celulelor. Celulele sanatoase sunt dispuse intr-o maniera ordonata, fiecare tesut in parte avand propria sa structura celulara.
     In toate tesuturile, celulele se pierd in mod constant din cauza uzurii generale si sunt inlocuite printr-un proces de diviziune celulara. In tesututurile normale, actiunea unei celule este controlata, aceasta divizandu-se in in doua si creand doua noi celule, identice cu cea originala. In cazul in care organismul prezinta rani, rata productiei de celule creste automat pana la vindecarea acestora, apoi revine incet la normal.

     Celulele canceroase, insa, se divid si cresc intr-un mod necontrolat- si continua astfel pana la aplicarea tratamentului. Intre timp, numarul lor creste pana in momentul in care cancerul devine vizibil. Pe langa inmultirea extrem de rapida, celulele canceroase sunt incapabile sa se organizeze intr-un mod adecvat, iar masa de tesut care ia nastere nu are forma unui tesut normal. O masa de celule canceroase este denumita tumoara.

 

 

Benign sau malign ?

 

     Nu toate tumorile sunt canceroase. Desi celulele unei tumori se inmultesc intr-un mod necontrolat, tumorile pot fi benigne sau maligne.

     Cele benigne pot avea aproape aspectul unui tesut normal, atunci cand sunt privite la microscop. Acestea tind sa indeparteze tesuturile sanatoase, nu se inmultesc in interiorul lor. Tumorile benigne de marimi mai reduse sunt neglijate, cele mai mari sunt insa indepartate, in special daca nu exista nici o indoiala cu privire la diagnostic. Tumora benigna este un cancer care nu este periculos pentru om, adica nu pune in pericol viata omului.

     Celulele tumorii maligne (cancerul) se inmultesc in apropierea unui tesut sanatos, proces numit “invazie”. Aceste procese ale celulelor canceroase, patrund in tesuturile sanatoase. Ele sunt cele care declanseaza cancerul, dandu-i posibilitatea de a se extinde in organism, daca nu este depistat, cauzand moartea. Tumora maligna este un cancer periculos pentru om, care pune in pericol viata omului in viitorul apropiat sau mai indepartat.

     Cuvantul “malign” inseamna “rau”; in contrast cu “benign” care inseamna “inofensiv”. Ambele descriu aparitia celor doua tipuri de tumori fara tratament.

     Celulele canceroase iau nastere din celulele sanatoase ale organismului, o singura celula canceroasa fiind suficienta pentru dezvoltarea unei tumori.

     Cu toate acestea, transformarea unei celule sanatoase intr-una canceroasa se realizeaza treptat, cuprinzand mai multe etape de-a lungul mai multor ani de zile. Cu trecerea fiecarei etape celula se modifica din ce in ce mai mult si devine din ce in ce mai putin receptiva la mecanismul normal de control al organismului. Cancerele sunt clasificate in functie de celula din care provin.

     Tumora care s-a format prima intr-un organ se numeste tumora primara. Sangele care pleaca de la inima ca sa duca oxigen si hrana celulelor din tot corpul circula prin artere.

     Dupa ce a lasat la fiecare celula oxigenul si hrana, sangele se intoarce la inima cu deseurile si bioxidul de carbon de la fiecare celula. Sangele se intoarce la inima prin vene.

     Celulele canceroase (celule anormale) pot fi duse de sange (prin artere si/sau vene) in alte organe si aici ele se inmultesc si dau alte cancere (alte tumori) care se numesc metastaze sau tumori secundare.

     Intre celule mai exista un lichid care se primeneste continuu si se numeste limfa. Limfa ajunge in vene prin vase limfatice. Pe calea vaselor limfatice se afla din loc in loc ganglioni. Ganglionii sunt ca niste statii pe traiectul vaselor limfatice in care se gasesc soldati (celule) care curata limfa. Cand au de curatat limfa mai murdara (cu celule bolnave, celule canceroase, microbi, etc.) ganglionii au mai multi soldati (care curata) si se maresc. Cand ganglionul (ganglionii) se maresc se numeste adenopatie.

 

 

Factori de risc

 

     Un factor de risc este intotdeauna acela care poate constitui o cauza pentru a dezvolta o boala. Acesta poate fi o activitate, cum ar fi fumatul, dieta, istoricul familiei sau multe alte lucruri. Diferitele boli, inclusiv cancerele au la baza diferiti factori de risc.
Cunoscand factorul tau de risc pentru orice boala, poti sa te ajuti sa te ghidezi intr-o actiune potrivita, inclusiv schimband conduitele (obiceiurile) si care sunt monitorizate clinic pentru boala.
Orice femeie poate dezvolta un cancer de san. Totusi, urmatorii factori de risc pot constitui cauzele dezvoltarii bolii.

 

1 Factorii de risc care nu pot fi schimbati

 

• gen: cancerul de san apare aproximativ de 100 ori mai mult la femei dacat la barbati;
• varsta: o majoritate a cazurilor apar dupa varsta de 50 de ani;
• istoricul personal al bolii;
• iradierea anterioara a sanului;
• istoricul familial si factorii genetici: existenta unei rude apropiate, cum ar fi mama sau sora, cu cancer de san, constituie factor de risc. Acest lucru include schimbarea in unele gene cum ar fi BRCA1, BRCA2, sau altele;
• boala benigna a sanului;
• biopsia anterioara a sanului in care tesutul prezinta hiperplazie atipica;
• primul ciclu menstrual aparut mai devreme;
• inceputul menopauzei mai tarziu.

 

2 Cei mai frecventi factori de risc citati anterior:

 

• fumatul;
• lipsa unei sarcini sau primul copil dupa varsta de 30 de ani;
• contraceptive orala;
• obezitatea si dieta hiperlipidica;
• inactivitate fizica;
• alcoolul;
• perioada lunga post menopauza combinata cu utilizarea estrogenilor si progesteronului (HRT);
• greutatea mare si obezitatea dupa menopauza.

3 Factori de risc ai mediului inconjurator:

• expunerea la pesticide, sau alte chimicale, constituie posibili factori de risc

Sursa: www.unmc.edu/international

 

 

 

Preventia cancerului de san

 

     Se afirma ca maladia cancerul de san nu poate fi poate prevenita. La prima vedere nu ramane loc de interventie prin corectarea stilului de viata.

     Oare asa o fi ?

 

 

 

"Cancerul de san se previne din adolescenta"

 < Adaptare dupa Karen Collins, M.S., C.D.N.  - American Institute for Cancer Research >

 

     

     Desi cancerul de san este diagnosticat de regula mai tarziu in cursul vietii, studiile arata ca el apare si se dezvolta pe parcursul unei vieti intregi. Recent, s-a constatat ca obiceiurile practicate in adolescenta pot influenta semnificativ, mai tarziu in viata, riscul de cancer de san.
     Indiferent de localizare, cancerul este declansat de unele alterari (mutatii) ale ADN-ului din genele anumitor celule. In timpul pubertatii, nivelurile crescute de hormon estrogen duc la diviziuni rapide ale celulelor glandelor mamare. Aceasta le face mai vulnerabile la alterari ale ADN-ului si nu le da ragazul sa repare aceste stricaciuni inainte ca ele sa devina permanente.
     In plus, celulele glandelor mamare nu se maturizeaza complet decat dupa ce femeia duce la termen o sarcina. Potrivit specialistilor de la Universitatea Cornell din SUA, celulele incomplet maturizate ale glandelor mamare fixeaza mult mai puternic carcinogenii (substante care cauzeaza cancer) si nu sunt la fel de eficiente in repararea ADN-ului ca celulele mamare mature.
     Cu cat o femeie incepe sa aiba ciclu menstrual mai devreme in cursul vietii, cu atat va avea mai multe cicluri menstruala, ceea ce inseamn o expunere totala la estrogen mai mare pe parcursul perioadei fertile a vietii ei. Unii cercetatori au estimat chiar ca o intarziere de doi ani in debutul menstruatiei ar putea insemna o reducere cu 10% a riscului de cancer de san mai tarziu ! Fetele care fac sport (atletism, de exemplu) au primul ciclu menstrual la o varsta mai mare decat fetele sedentare.
     Exercitiile fizice regulate ar putea sa scada riscul de cancer de san si prin intarirea sistemului imunitar. Un alt factor de care depinde varsta debutului menstruatiei este consumul de carne si oua: cu cat ingestia acestor alimente de origine animala este mai mare, cu atat varsta primului ciclu scade.
     Pe de alta parte, desi debutul precoce al mensruatiei este un factor de risc recunoscut pentru cancerul de san, incercarea de a-l preveni prin cure severe sau exercitii fizice excesive nu este inteleapta. Aceste metode pot duce la pierderi masive de substanta osoasa sau la declansarea unor tulburari ale comportamentului alimentar. Obiectivul trebuie sa fie in acest caz un stil de viata sanatos, activ si echilibrat, care sa permita o dezvoltare normala.
     Sunt prea putine studii care au examinat impactul fumatului in adolescenta ca factor de risc pentru cancerul de san. Cu toate acestea, carcinogenii din fumul de tigara ajung in sangele fumatoarelor si circula prin tot corpul lor, putand fi deosebit de daunatori in cursul adolescentei, cand celulele glandelor mamare se divid intr-un ritm accelerat.
     Intrucat adolescentele sunt mai vulnerabile la alterarile ADN-ului care pot declansa dezvoltarea cancerului de san, ele ar trebui sa nu neglijeze efectele protectoare ale unei diete cu multe fructe, legume si cereale integrale. Aceste alimente furnizeaza cantitati importante de vitamine antioxidante care contribuie la protejarea ADN-ului fata de substantele toxice, continand, in plus, o varietate de substante nutritive esentiale pentru repararea ADN-ului. Compusii fitochimici, prezenti in mod natural in aceste alimente, stimuleaza enzimele care inactiveaza substantele cancerigene inainte ca ele sa apuce sa provoace daune substantiale. Recomandarea Institutului American de cercetare a cancerului (IACC) este de a consuma in fiecare zi cinci sau mai multe portii de legume si fructe variate.
     Consumul de alcool a fost identificat drept unul din factorii de risc ai cancerului de san la orice varsta, desi mecanismul exact prin care alcoolul creste riscul acestui tip de cancer nu aputut fi clarificat inca. S-ar putea ca alcoolul, prin efectul sau de crestere a nivelului de estrogen, sa faca celulele glandelor mamare mai susceptibile la mutatii.
     Deocamdata nu se stie cat de mult ingestia de alcool la varsta tanara creste riscul de cancer de san, dar chiar si aceste intrebari fara un raspuns definitiv reprezinta inca un motiv pentru care este foarte bine sa-i incurajam pe adolescenti sa evite alcoolul.
     Un raport epocal al IACC publicat in 1995 (Food, Nutrition and Prevention of Cancer: A Global Perspective) subliniaza faptul ca o dieta bazata pe alimente vegetale, evitarea alcoolului, activitatea fizica regulata si mentinerea greutatii in limite normale pot reduce incidenta cancerului de san cu 33-50%. Raportul atrage atentia ca aceste schimbari in stilul de viata vor avea beneficiu maxim daca sunt efectuate inainte de pubertate si daca sunt practicate pentru tot restul vietii. Desigur ca sunt necesare studii suplimentare in acest domeniu, dar un lucru este deja cert: formarea unor obiceiuri sanatoase de viata in zorii vietii ramane calea cea mai sigura spre o sanatate de fier !

 

 

Depistarea precoce

 

     In majoritatea cazurilor, prima manifestare a cancerului de san este un nodul descoperit de femeie sau de medic. Acest nodul este cel mai frecvent situat in portiunea superioara a sanului, in apropierea axilei. Celelalte simptome sunt secretia mamelonara si deformarea areolei sau a mamelonului (retractie). Uneori, cancerul de san nu prezinta nici un semn.

     Nu orice nodul de san este obligatoriu canceros. Poate fi vorba de un chist, de o congestie dureroasa legata de perioada premenstruala, sau de un adenofibrom, o tumora benigna frecventa.

     Pentru a avea sâni sănătoşi, pentru a preveni şi depista la timp un cancer de sân, se recomanda câteva măsuri simple:

● Menţinerea unui regim de viaţă echilibrat (respectarea orelor de somn, efectuarea de exerciţii fizice în aer liber);
● Controlul greutăţii corporale şi evitarea alimentelor bogate în grăsimi animale;
● Auto- examinari lunare ale sanului incepand cu varsta de 20 de ani si prezentarea la medic, în cel mai scurt timp, dacă semnalaţi modificări la nivelul sânilor;
● Examinari clinice ale sanului la fiecare trei ani in intervalul de varsta cuprins intre 20-39 ani, si dupa acest interval acest lucru sa se faca anual;
● Efectuarea unei mamografii o data la 1-2 ani, pentru femeile cu varste intre 40 si 49 ani in functie si de ce a fost descoperit anterior;
● Colaborarea cu medicul în vederea supravegherii afecţiunilor benigne ale sânilor;

     Este indicat ca, autoexaminarea sânilor să se facă lunar, de preferinţă la 7-8 zile dupa terminarea sangerarii menstruale.

     Tehnica este următoarea: aşezată în picioare în faţa oglinzii, ridicaţi mâinile deasupra capului, priviţi cu mare atenţie comparativ ambii sâni pentru a observa dacă există modificări de formă, mărime, sau dacă există asimetrii între cei doi sâni. Dacă observaţi pete roşiatice la nivelul sânilor, modificări ale tegumentelor , pori dilataţi ce dau aspect de coajă de portocală, ulceraţii sau retracţii ale tegumentului în zona mamelonară, adresaţi-vă urgent medicului.

     Semne de alarmă sunt şi durerile prezente la nivelul sânilor, creşterea în volum a unui sân, apariţia de secreţii la nivelul sânului, sângerările mamelonare.

     După examinarea vizuală a sânilor treceţi la palparea acestora. Cu degetele întinse, efectuând mişcări uşoare circulare, palpaţi uşor sânul începând de la circumferinţă spre sfârc.

     Dacă detectaţi prezenţa unui nodul, palpaţi cu atenţie sporită aceeaşi regiune a celuilalt sân. Atenţie, pot exista modificări de consistenţă a glandei mamare legate de ciclul menstrual ce pot fi interpretate ca noduli astfel încât pentru edificare adresaţi-vă medicului.

     După ce aţi efectuat examinarea sânilor, continuaţi cu regiunea axilară (sub braţ) pentru a depista eventuala prezenţă a unor ganglioni (formaţiuni mici, rotunde de consistenţă crescută sau dură fixaţi sau mobili). Pentru o mai mare siguranţă, efectuaţi aceleaşi manevre stând culcată.

     Cu toate că sânul este un organ accesibil explorării clinice, chiar şi astăzi o treime din femeile având cancer de sân ajung la medic în stadii avansate, când terapia este practic ineficace. Singurul mod de luptă eficient împotriva cancerului de sân este depistarea lui precoce, când tratamentele actuale vă pot asigura vindecarea.

 

 

CANCERUL DE SAN LA BARBATI

 

  

     Multa lume nu este constienta de faptul ca si barbatii pot dezvolta cancer mamar. Barbatii ce descopera ca sufera de aceasta afectiune sunt adeseori surprinsi, confuzi si capata un sentiment de izolare. Astfel, cancerul mamar la barbat este o neoplazie foarte rara, lucru ce explica nivelul redus de cunostinte al publicului larg legat de aceasta boala .

     Varsta medie de diagnostic este 65 de ani, dar aceasta maladie se poate instala si la barbati mai tineri. Chiar daca procentul barbatilor cu cancer de san este mic(doar 1% dintre barbate pot face cancer de san), totusi si barbatii ar trebui sa-si faca auto-examinari lunare si sa semnaleze eventualele modificari medicului lor.

     De ce si barbatii pot face cancer de san ? Pentru ca si ei poseda tesut mamar. Cauzele care duc la aparitia cancerului de san la barbate sunt in primul rand genetice. Cei care au in familie rude care au in familie rude care au avut cancer mamar sau de prostate sunt predispusi sa faca aceasta boala.

     O alta afectiune genetica raspunzatoare este anomalia cromozomilor sexuali la barbati, in care nivelul estrogenilor este mult mai mare decat al testosteronului. Aceasta boala, numita sindromul Klinefelter, se caracterizeaza printr-o dezvoltare redusa a testiculelor si o dezvoltare exagerata a sanilor. Alti factori de risc in cancerul de san la barbati sunt: administrarea preparatelor estrogenice in cancerul de prostata, afectiunile testiculare, sterilitatea sau intarzierea pubertatii. Tratamentul cancerului de san la barbati sunt asemanatoare celor aparute la femei.

 

 

 „O femeie (sau un barbat) trebuie sa consulte un medic, atunci cand observa oricare dintre aceste schimbari.”

 

 

 

Diagnostic

 

  Examen clinic

 

     Este prima etapa de diagnostic: consta in interogatoriu, palparea sanilor si explorarea ganglionilor din fosa axilara. Examenul clinic permite decelarea unei anomalii care sugereaza medicului alte examene necesare.

 

  Examene complementare

 

     Mamografia (examenul radiologic al sanului) permite depistarea unei tumori. Ecografia aduce informatii complementare, legate de natura acestei tumori. Ea se poate asocia cu prelevarea catorva celule din leziune (citopunctie), care confirma sau infirma prezenta de celule canceroase. Daca in acest stadiu persista dubii cu privire la benignitatea sau malignitatea tumorii, este necesara o biopsie (prelevarea, apoi analizarea unui fragment de tesut mamar).
Dupa stabilirea diagnosticului de cancer, este posibila aprecierea gradului de agresivitate a tumorii. Factorii de gravitate a cancerului de san sunt viteza de crestere a tumorii (definita prin timpul necesar dublarii volumului), invadarea ganglionilor axilari si, eventual, prezenta metastazelor.

 

  Ce trebuie sa sti despre posibile diagnostice:

 

     Chisturile: sunt formatiuni benigne de forma unor saci plini cu lichid. Apar mai ales la femeile cu varste cuprinse intre 30 si 50 de ani. Oamenii de stiinta sunt de parere ca aparitia lor nu favorizeaza cancerul, insa recomanda o supraveghere atenta a lor (mamografii periodice);

 

  Ce trebuie sa sti despre posibile diagnostice:

 

     Leziuni fibrochistice: exista o predispozitie de a avea sani incarcati cu noduli. Sunt foarte de intalnite la femeile care intra in menopauza si nu exista riscul de a dezvolta cancer. Insa se recomanda controale cel putin o data pe an.

Fibroadenomul: este o tumoare benigna, nedureroasa la atingere, mobila, cu margini cinturate; textura ei nu se schimba in timpul ciclului menstrual. Fibroadenomul este depistat la femeile cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani si nu favorizeaza aparitia cancerului;

Papilomul: este o formatiune ce poate atinge si canalele din jurul sfarcului. Aceasta intr-o mica masura poate influenta aparitia cancerului.

Adenomul sclerozant: este o inflamare a canalelor mamare ce poate favoriza aparitia unui nodul, insa de obicei este detectata de aparitia la mamografie a unor microcalcifieri benigne. E posibil sa creasca putin riscul aparitiei cancerului.

Hiperplazie fara atipii: este un rezultat al biopsiei care arata ca celulele par normale, dar
s-au descoperit mai multe straturi decat era de asteptat. Acesta nu este cancer - insa pe viitor nu e exclus riscul aparitiei lui.

Hiperplazie cu atipii: inseamna ca medicul patolog a descoperit prea multe celule cu aspect suspect (anormal). In functie de cat de multe celule s-au descoperit si cat de "anormal" arata, se poate estima in ce masura creste riscul aparitiei cancerului.

Carcinoma in situ: este denumirea data celulelor atipice care n-au invadat tesutul inconjurator. Desi este denumit "cancer", este un diagnostic pe care medicii nu-l considera o forma maligna, desi creste semnificativ riscul aparitiei cancerului mai tarziu. Este un diagnostic controversat, medicii aplica tratamente dintre cele mai diverse, unele dintre ele fiind foarte agresive.

 

  Ce trebuie sa sti despre cancerul de san:

 

     Mastoza chistică: Mastoza chistică, sau mastopatia chistică, sau mastoza fibrochistică sunt termeni care definesc mai multe afecţiuni benigne ale sânului. Sânul este o glandă a cărei funcţie este să secrete lapte. Este format din lobuli, unde există celulele care secretă laptele şi canale pe unde laptele se scurge. Toate aceste canale se unesc la nivelul mamelonului pe unde laptele iese din sân în timpul alăptării copilului. În aceste canale se pot forma chisturi, care înseamnă un fel de mici umflături care se palpează sub forma unor noduli. La acest nivel celulele existente pot creşte în dimensiuni sau număr formând ceea ce în termeni anatomo-patologici se numeşte hiperplazie. Această hiperplazie este una din bolile benigne ale sânului. Tot la acest nivel celulele se pot modifica, luând altă formă decât cea normală, şi această transformare se numeşte displazie. Toate afecţiunile descrise mai sus se manifestă la nivelul sânului prin noduli care pot fi palpaţi şi care de cele mai multe ori sunt dureroşi. Toate reprezintă afecţiuni benigne ale sânului, deci nu înseamnă cancer de sân, dar trebuie supravegheate atent. Diagnosticarea unei mastoze chistice nu trebuie să îngrijoreze foarte tare, pentru că acest lucru nu înseamnă că obligatoriu va apărea un cancer de sân în viitor.